 |
| Nimicirea Sodomei şi Gomoeri din pricina desfrânării |
Societatea
începutului celui de-al treilea mileniu aduce în atenţia Bisericii noi frământări cărora aceasta trebuie să le facă faţă şi să le găsească un răspuns pertinent şi corect.
Multe din aceste probleme vizează
tinerii,categorie care la acest început de mileniu se află într-o derivă comportamentală şi ,într-o mare măsură,
chiar morală.
Tinerii, cu certitudine,trăiesc azi într-o lume marcată de lipsa
reperelor valorice creştine, datoria faţă
de principiile evanghelice fiind serios neglijată.
Cei mai mulţi dintre ei se
orientează spre repere false ,unde diferenţa dintre bine şi rău,adevăr şi
minciună, se face după alte criterii.1
Este adevărat că un rol important în
creşterea şi educarea copilului îl au
părinţii.Dacă familia din care provine tânărul este o familie creştină, atunci şi educaţia sa se
va baza pe principiile sănătoase ale Evangheliei.
Specialiştii în
domeniul psihologiei vârstelor spun că dezvoltarea personalităţii
tânărului este determinată foarte mult
de mediul familial în care acesta se naşte şi creşte.2.
Mediul este
definit ca fiind totalitatea influenţelor naturale şi sociale,fizice şi
spirituale,dar şi indirecte,organizate şi neorganizate,care constituie pentru
fiecare un cadru în care ne naştem şi creştem ,dezvoltându-ne continuu şi în
care trăim.3.
Aşadar , dacă părinţii
nu îl cunosc pe Dumnezeu, nici copilul
nu poate fi crescut într-un duh autentic creştin.
Tânărului căruia
i se sădeşte în suflet frica şi
dragostea de Hristos, fie de către părinţi, bunici sau prieteni, va avea un
comportament de excepţie în toate
relaţiile pe care le va dezvolta ulterior în societate.Se ştie că cei mai buni
educatori sunt bunicii.Copiii se înţeleg,de obicei, mult mai bine cu aceştia
decât cu părinţii.Mulţi adulţi îşi amintesc că bunicii i-au învăţat adevărurile
dreptei credinţe şi că aceştia au avut un rol hotărâtor în formarea lor ca
viitori credincioşi.4
Sfânta Scriptură subliniază rolul profund
pe care îl ocupă părinţii sau bunicii în educarea religioasă a propriilor copii
atunci când îndeamnă :
„Lăsaţi copiii să vină la Mine, că a unora ca aceştia
este Împărăţia cerurilor” (Matei 19,14).
Pe baza
acestui îndemn,Sfinţii Părinţi ai Bisericii au formulat principalele datorii pe
care le au părinţii faţă de copiii lor:
A-i învăţa Legea lui Dumnezeu (Exod
12, 26-27), adică dreapta credinţă şi faptele bune;
A-i învăţa
frica lui Dumnezeu (Facere 18, 19 );
A le povesti
lucrurile cele minunate ale lui Dumnezeu (Exod 10, 2;13,14);
A le povesti
judecăţile lui Dumnezeu (Ioil 1, 3);
A-i învăţa
ascultarea si supunerea (Pilde 4, 3-4);
A-i deprinde
de mici cu rugăciunea, ascultarea de Biserică, smerenia, viaţa curată;
A-i mustra când
greşesc (I Regi 2, 23);
A-i
compătimi, adică a plânge cu ei (Psalm 102, 13), când sunt în suferinţă şi a
nu-i sminti.
II.Patimile
care distrug tinereţea şi frumuseţea ei.
Mai mult ca oricând , forţele păcatului au
dezvoltat ,astăzi, noi strategii malefice prin care otrăvesc sufletul tinerilor
care cad în mreaja lor.
Vom încerca în cele ce urmează să
enumerăm ,fie şi succint,principalele patimi cu care se confruntă tinerii de
azi.
II .1Patima consumului
de alcool
Specialiştii
care s-au aplecat minuţios asupra analizei acestui flagel devastator susţin că
alcoolismul nu este doar o patimă îngrozitoare ci şi o boală
a minţilor şi a caracterelor slabe.
Părinţii duhovniceşti învaţă că patima consumului de alcool este începutul tuturor celorlalte patimi, precum:
curvia ,preacurvia, consumul de etnobotanice, sodomia, gomoria, crima,
sinuciderea şi multe altele.
Din păcate , adolescenţii de azi,
tinerii, sub influenţa falsei autosugestii preferă să îşi „înnece” problemele
în alcool, droguri sau tutun care conţin numeroase substanţe toxice care în
timp distrug organismul provocând diverse boli organice.
Într-adevăr, această patimă întunecă mintea
fiecărui consumator, cu atât mai mult
dacă acesta este la o vârstă
fragedă, riscând să îşi distrugă sănătatea, cariera, familia , şi în final
chiar viaţa.
Ca boală,
alcoolismul creează probleme de ordin psiho-emoţional şi care, asociat cu
consumul de droguri, produce moartea.
Îngrijorător este faptul că
dependenţa de alcool s-a răspândit foarte mult
în rândul tinerilor care, din teribilism şi inconştienţă, ajung să nu
mai poată fi salvaţi din capcana „drogului lichid”.
Această grea patimă este foarte greu de stăpânit. Odată
ce a pătruns în trupul tânărului
provoacă întunecarea minţii şi afectează grav facultatea axiologică a
discernământului.
Sfinţii Părinţi spun că omul beat este precum o fiară, săvârşind
fărădelegi în mod inconştient, atât prin agresivitate verbală cât şi fizică.
1.3.Patima Consumului de droguri sau
etnobotanice;
Pe toate drumurile întâlnim azi persoane care consumă droguri,
spun pe toate drumurile, deoarece acest
fenomen este din păcate foarte des întâlnit la tinerii noştri, care fără a
realiza, îşi pun vieţile în pericol, pentru câteva ore de extaz sau chiar
agonie, căci drogurile au rolul de a-i face să se simtă cu totul alte persone
conducându-i spre a înfăptui lucruri care, dacă nu ar fi fost sub
influenţa lor nu le-ar fi săvârşit.
Trăim în
„Secolul Vitezei” şi acest lucru îi face pe tineri să încerce fel şi fel de căi
care le provoacă plăcerea trupului şi a „sufletului”.
Păcat de cei
ce vin din urmă, căci au viaţa transformată într-un lăcaş al patimilor, dacă nu
se îngrijesc de sufletul lor şi de trupul lor
săvârşind cele plăcute lui Dumnezeu.
Singuri se dau
pe sine celui ce se
pare că stăpâneşte lumea, oferindu-le aparent plăceri efemere distrugătoare de
suflet.
Celui care
prin diverse şretlicuri, caută să le obţină sufletele ca mai apoi să le
batjocorească.
Ne putem
întreba în acest caz, când i-a fost mai greu
Bisericii lui Hristos?
Când era măcinată de secte şi erezii sau
acum,când, creştinii pe care i-a botezat
apeleză la păcatul distrugerii vieţii lor şi a celorlalţi prin consumarea acestor droguri şi căutând cu
totul altceva decât pe Dumnezeu?
Consumul de
etnobotanice, Sfânta Biserică îl încadrează la Păcatele strigătoare la
cer, datorită faptului că are efecte negative asupra vieţii umane, viaţa care
este darul divin, oferit şi creat de Dumnezeu, din dragoste pentru oameni.
„Căci Dumnezeu aşa a iubit
lumea,încât pe Fiul Său Cel Unul –
Născut L-a dat ca oricine crede în El,
să nu piară, ci să aibă Viaţă Veşnică.” (Ioan3;16).
„Tinerii de
azi şi viitorul de mâine”, este supus acestui mare păcat şi doar prin rugăciune şi mersul la Sfânta Biserică, prin
împărtăşirea cu Sfintele şi de viaţă făcătoarele lui Hristos Taine, se mai pot
izbăvi de iadul cel veşnic şi
înfricoşător, rugându-se cu lacrimi de pocăinţă şi Dumnezeu va primi rugăciunea
lor, precum a primit şi rugăciunea lui Manase, a femeii desfrânate şi multe alte exemple asemenea.
Iubiţi
creştini şi în primul rând tineri ai
acestor vremuri „din urmă” îngrijiţi-vă de sufletele voastre păzindu-vă de
focul ce prin consumul de droguri, vă mistuie trupul şi sufletul care vi le-a oferit Dumnezeu din Iubire.
Abateţi-vă
paşii de la locurile ce nu vă oferă decât un extaz
periodic, iar în viaţa de apoi vă va arde, căci
veţi căuta atunci linişte şi nu o veţi găsi; va fi prea târzie căinţa
voastră când veţi ajunge cu totul în mâinile vrăjmaşului.
Dacă aţi
consumat aceste otrăvuri, căutaţi un duhovnic şi vă mărturisiţi lui de toate
câte aţi făcut,iar prin el Dumnezeu vă va ierta, de nu veţi ascunde nimic,
căci fără taina Sfintei Spovedanii,
nimeni nu intră în Împărăţia Cerurilor:
„De nu vă veţi
întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor.”
(Matei 18;3).
Iar
mărturisirea să fie sinceră, însoţită de lacrimi de pocăinţă şi doar atunci
duhovnicul vă va dezlega de cele ce aţi făcut, căci Domnul Dumnezeu a suflat
Duh Sfânt asupra Apostolilor oferindu-le
darul de a dezlega şi prin Sfinţii Apostoli, preoţilor zicându-le:
„Luaţi Duh
Sfânt,cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor
fi ţinute.” (Ioan 20;21-22).
Dragii mei,
luaţi aminte, căci şi cei ce fumează tot la această categorie pot fi încadraţi, căci primind sau
oferind ţigări, săvârşiţi un păcat, deoarece nu ştie
nimeni ce conţin acele ţigări,
ţigara este tot un drog, care ucide şi sufletul şi organsimul uman, dar în mod lent, atât de lent că nu vă daţi
seama, când sănătatea voastră se înrăutăţeşte, că nu puteţi aduce pe lume
copii, că respiraţia se îngreunează, că
trupul este slăbit şi multe alte efecte secundare ce acest viciu le aduce cu
sine.
Cât de viclean
este diavolul fumatului şi cât de greu
vor trece de această vamă a Fumatului cei ce-l săvârşesc.
Tinerii în
special cad pradă acestui păcat, considerându-l
prin autosugestie „CALMANT” la vreme de necaz şi în primul rând înainte
de examene, precum se întâmplă şi în cazul consumatorilor de alcool în mod
excesiv.
1.4.Patima
Iubirii de Arginţi;
Această Patimă ca şi celelalte atrage după sine
sufletul slab.
De ce este aceasta o patimă?
Deoarece pentru ei, Mântuitorul nostru Iisus Hristos a fost vândut de către unul din ucenicii Săi.
Omul avar, uită de cele mai multe ori
de Dumnezeu, considerând că averea de pe
pământ pe care o agoniseşte şi pentru care se trudeşte chiar şi în Sfânta Duminică, pe care Domnul Dumnezeu a
dedicat-o odihnei şi rugăciunii, este cea
care îi aduce fericirea.
Mamona, numit diavolul banului, acaparează orice suflet însetat de
comorile pământeşti: „Căci, ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă
dacă-şi pierde sufletul? ” (Marcu 8;36).
„Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru
sufletul său?” (Marcu 8;37).
Tot Iisus Hristos ne îndeamnă să nu
agonisim averi pe pământ care sunt trecătoare ca şi noi, ci în cer.
Cum putem obţine aceste comori
cereşti?
Prin milostenii făcute cu dragoste,
prin dobândirea virtuţilor, prin a da
săracilor ce avem şi a-I urma lui Hristos.
Aşa cum au procedat Sfinţii, care sunt exemplul demn
de urmat, ei au împărţit săracilor tot ce aveau.
Din păcate tinerii de azi, vor bani
cât mai mulţi, vile, maşini scumpe, deoarece
cred că avându-le pe acestea
sunt superiori celor ce nu îşi
permit acest lux, fără a se mai gândi că aceste bunuri materiale astăzi le au
iar mâine pot rămâne fără nimic.
Căci pe
fiecare la un moment dat viaţa îl ridică dar îl şi coboară, când au bani şi
bunuri materiale, nu se mai gândesc la cei ce poate nu au nici măcar unde sta, sau ce
mânca, devin robii propriilor pofte pentru o perioadă scurtă, neglijând
sufletul.
În acel moment slujesc lui Mamona şi
nu Lui Dumnezeu, căci nu putem sluji la doi domni, prin faptele şi gândurile
noastre, ne alegem un stăpân.
Dumnezeu ne-a dat acest liber
arbitru, ca fiecare din noi să alegem,
cui vrem să slujim cu dragoste.
Celui ce ne-a zidit şi căruia trebuie
să îi mulţumim pentru bunătăţile ce ni le oferă, şi liniştea sufletului pe care
doar la El o
găsim, sau celui ce doar în această lume
prin puterea banului ne întunecă minţile, oferindu-ne bunătăţile deşarte ale
acestei lumi unde nimic nu este al nostru ci suntem doar simpli treăcători?
Nu doresc a judeca sau a condamna pe
nimeni, dar după părerea mea, părinţii
de bani gata ce oferă aceste facilităţi copiilor lor, încă de tineri,
fără a-i lăsa să ştie cum se obţine traiul, cu ce greutate, îi îndepăretează de
Biserica Lui Dumnezeu, iar ei, se văd deja „stăpâni peste ceea ce au ”, uitând
de Dumnezeu, să facă fapte bune şi recurg la fel şi fel de fapte
uneori chiar anticreştine.
Cum să mai fie
tinerii noştri cu adevărat creştini, să înveţe sau să fie cum erau odată
tinerii, când ei încă din clasele mici au telefoane mobile,bani în număr
mare care îi cheltuie poate pe lucruri dăunătoare vieţii
lor?
Cum mai ajung ei nişte tineri sănătoşi fizic, sau echilibraţi din punct de vedere
psihic, sau nişte creştini adevăraţi când de cele mai multe ori părinţii lor
crezând că le fac bine le oferă totul
deodată distrugându-le cariera, sufletul şi nu mai sunt lăsaţi să înveţe ci
sunt tentaţi să cumpere totul, diverse acte, examene, sau chiar oamenii, au
impresia de tineri că totul se poate cumpăra.
Că dacă au banul, toată lumea este a
lor, vai de sufletele ce se lasă pradă Iubirii de arginţi, căci în lumea aceasta sunt fericiţi, pot cumpăra
fel şi fel lucruri mai mult sau mai
puţin utile, dar un suflet, o credinţă, o dragoste şi Împărăţia lui Dumnezeu,
nu o poate cumpăra nimeni cu toate comorile din lume.
Aşadar, Iubirea de arginţi aduce multe sminteli, patimi şi ne ţine
departe de Împărăţia Cerurilor.
Nu este un păcat a avea, ci este un
păcat a nu face milostenii din ceea ce ai.
Bogăţia aduce cu ea primul şi
marele păcat: Mândria.
Sfântul Ioan Gură de Aur, spune în
felul următor: „Cu adevărat stăpâni peste bogăţii, sunt cei ce nesocotesc foloasele lor şi le batjocoresc desfătările”.
Cei ce risipesc banii lor,dându-i
celor săraci, pleacă bogaţi din această lume, dar bogaţi în fapte bune, în
harul şi Iubirea lui Dumnezeu, aşa cum ne îndeamnă chiar El, să împărţim averea
noastră săracilor, să nu agonisim averi pe pământ ci în cer, căci de acelea ne vom bucura în
viaţa viitoare.
Când suntem încercaţi, prin a pierde
din averea noastră, să nu ne mâniem, ci să găsim tăria de spune cu sinceritate
ceea ce a spus Dreptul Iov: „Domnul a
dat, Domnul a luat”(Iov 1;21).
Este într-adevăr foarte greu pentru
tinerii de azi să gândească din această perspectivă, deoarece ei nu sunt
învăţaţi să piardă şi cu atât mai puţin să suporte pierderi materiale, sau financiare
cu care cred ei că pot schimba lumea.
Pentru a ajunge la acest mod de
gândire şi nu numai, la această trăire chiar, a resemnării în cazul pierderii
mai ales a banului, este nevoie de credinţă, voinţă şi studiu din Vieţile
Sfinţilor care au renunţat la tot ceea
ce aveau pentru a ajunge să obţină
bunurile cereşti refuzându-le pe cele
pământeşti.
Este foarte greu să ajungem la aceste
trăiri, dar nu imposibil, acest lucru este posibil în cazul în care Îl Iubim mai mult pe
Dumnezeu decât această lume,cu toate plăcerile ei deşarte.
1.5.Patima
Desfrânării;
Patima desfrânării, este păcatul prin
care tinerii se fac locuitori ai
„Sodomei şi Gomorei”, căci unde poate duce aceasta patimă decât in cetatea ce
Hristos a pierdut-o prin foc?
Sunt foarte multe lucruri de spus la
acest subiect, mai ales în vremurile noastre, când tinerii şi tinerele, pun pe
primul plan unii la ceilalţi, aspectul fizic, exterior şi nu sufletul.
Unde sunt acele Iubiri curate? Acele
sentimente şi atracţii pur-sufleteşti lipsite de interese trupeşti?
Unde sunt acele Căsnicii din Credinţă
şi Dragoste?
Tinerii şi tinerele de azi, nu mai ştiu
ce este Iubirea, nu o apreciază şi nu o mai trăiesc la adevărata ei valoare şi
nu o mai îndreaptă către scopul ei ultim; întemeierea unei familii, a naşterii
de prunci cum a poruncit Domnul Dumnezeu încă de la început:
„Creşteţi şi vă înmulţiţi, umpleţi
pământul şi-l supuneţi şi stăpâniţi”……(Facere 1;28).
Acesta este scopul cu adevărat creştin
şi binecuvântat de Dumnezeu, al unirii tinerilor prin Cununia, pe care Domnul
Iisus Hristos a ridicat-o la rangul de Sfântă Taină la nunta din Canna
Galileii, a Sfântului Simon Zelotul, sau Natanael.
În ziua de azi, tinerii, nu mai pun
preţ pe curăţia trupului, iar prin acest
fapt batjocoresc templul Duhului Sfânt, prin diverse acte ale spurcatei desfrânări, totul la ora
actuală se reduce la actul sexual, atât între băieţi şi fete de la vârste
destul de fragede,cât şi între persoane de acelaş sex.
Cum să ne mai rabde Dumnezeu , când
noi nu mai ştim să iubim?
Unde este roşeaţa de pe chipul
fecioarelor care se îndrăgosteau cu
sufletul?
Unde sunt vorbele sincere ale băieţilor şi florile oferite din suflet,
sărutul furat, cu teama de a nu fi “prinşi”, unde a dispărut puritatea iubirii
dintre tineri şi bunul simţ?
Acum, toate cele descrise mai sus au rămas o umbră,sau flori rare, cine
ştie, cu siguranţă mai sunt şi tineri care aleg această cale curată, referitor
la majoritatea tinerilor, aceştia nu mai ţin cont de suflet
şi sentimente pure.
În secolul vitezei,secol în care plăcerile trupeşti sunt prioritare tinerilor,
în care fanteziile erotice ale acestora se schimbă de la o zi la alta şi de la o persoană la alta, în care internetul
este folosit în cele mai spurcate moduri, pentru ca tinerii să se cunoască „mai bine”, spun ei prin camere video şi site-uri deocheate,
totul pare roz.
Majoritatea
cuplurilor se complac şi trăiesc în
păcat, considerând acest lucru o „căsătorie de probă”, în care trăiesc ani de
zile fără a se cununa, dând chiar şi naştere de prunci.
Tinerii de azi
neştiind ce înseamnă Iubirea, nu ştiu nici ce este toleranţa, iar acest lucru
nu face decât să destrame familii.
Când tinerii
de azi, vor înainta în vârstă, boala trupului îi va dărâma mult mai repede şi
mai dureroase vor fi bolile trupurilor lor, de ce oare?
Datorită faptului ca în tinereţe prin
supunerea trupului la păcatul desfrânării, el slăbeşte, se schimbă şi capătă
trăsături pale, în loc să fie sănătos şi faţa lui să fie rozalie ca a unui om
ce nu a desfrânat, sau căzând odată în
păcat s-a pocăit, a fost iertat şi nu a mai păcătuit.
În zilelele acestea, căsătoriile,
sunt ba din interes material, ba din alte intrerese, mai rar din dragoste
necondiţionată, motiv pentru care, la un an, sau doi de la nuntă, tinerii
divorţează cu foarte mare uşurinţă, ori Familia este Sfântă, ea trebuie
respectată, căci prin ea, Dumnezeu, uneşte două destine, iar tinerii prin
jurământul în faţa Sfântului altar, îşi jură credinţă, dragoste, sprijin pe tot
parcursul vieţii lor, ori jurământul făcut lui Dumnezeu şi nerespectat va fi
pedepsit.
Biserica nu acceptă divorţul decît
în cazuri extreme, iar dacă eşti tânăr şi ţi-e firea spre a desfrâna cu mai multe persoane, nu
face acest pas, căci o căsnicie înseamnă păstrarea neîntinată a aşternutului
conjugal şi naşterea de prunci ca prioritate, nu plăcerea trupului
Azi, din păcate întâlnim cazuri rare de familii creştine,
spun din păcate, deoarece patima desfrâului ţine în lanţuri mii de suflete,
fiecare săvârşind acest păcat in fel şi fel de forme care nu le pot enumera
căci, până şi numele lor este înfricoşător.
Desfrânarea în familie, fiecare cu
altă persoană duce la ura dintre parteneri, răzbunare şi alte păcate.
Tineri a-i zilelor noastre, că
sunteţi sau nu căsătoriţi nu vă lăsţi trupurile să zburde, ţineţi Posturile,
rugaţi-vă şi întăriţi-vă, căci se poate !
„Orice manifestare a desfrâului este o
putreziciune înceată a trupului” (Părintele Arsenie Boca).
Dumnezeu ne îndeamnă să ne pocăim şi
să revenim la o viaţă curată, pentru a
avea pace în suflet şi pe pământ.
„Dumnezeu
vesteşte acum pe oameni, ca toţi de pretutindeni, să se pocăiască” (Facere
17;30).
Păcat de sufletele tinerilor care, în
noaptea Învierii Domnului caută plăcerile trupeşti, care ignoră cea mai mare
Minune a Creştinătăţii, frecventând cluburile de noapte, în loc să primească
Lumina Învierii Domnului participând la
slujba Sfintei Învieri căci spune Domnul Dumezeu:
„Cine este nedrept ,să
nedreptăţească, cine este spurcat să se spurce şi mai greu, cine este drept, să
facă dreptate şi mai departe cine stă sfânt, să se sfinţească şi mai mult.
Iată,vin curând şi plata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui”.
(Apocalipsa 22;11-12).
Tot din categoria păcatelor
desfrânării pe care tinerii îl săvârşesc des în ultimul timp este evitarea naşterii de prunci, deoarece sunt
consideraţi de unii tineri povară a căsniciei .
Un alt păcat strigător la cer este şi
avortul sau pruncuciderea. Domnul Iisus plânge pentru fiecare prunc ucis.
Chinuri groaznice şi fără sfârşit în iad vor avea femeile care au făcut avorturi.
Căci sângele pruncilor ucişi strigă
răzbunare şi nu face păcatul doar femeia
care leapădă pruncii, ci şi cei ce o ajută pe ea să săvârşească acest mare
păcat.
În ziua de
azi, aceste crime din păcate se săvârşesc cu mare uşurinţă, oare ce suflete au
tinerele care vor să se lepede de
sufletele cărora ar trebuie să le dea viaţă? Sau îi abandonează după ce
îi aduc pe lume?
La aceste
întrebări nimeni nu ne va putea
răspunde, numai Dumnezeu ştie viaţa fiecăruia, păcatele şi motivele
sau mai bine zis inconştienţa cu care se
acţionează în astfel situaţii .
În concluzie, trebuie să ţinem
seamă că ceea ce ne dă Dumnezeu trebuie
să preţuim şi aici mă refer la trupul şi sufletul nostru, să ne păzim de patima
desfrânării, care aduce pe pământ toate relele, să întemeiem o familie creştină
atunci când Dumnezeu ne va îngădui, fără a săvârşi înainte păcatul trupesc,şi
să învăţăm să tolerăm,să învăţăm că ce uneşte Dumnezeu omul nu poate să
despartă, să se iubească sincer şi curat,fiind amândoi un trup în scopul
zămislirii de prunci sănătoşi.
Şi ca tineri, să nu căutăm plăcerile
acestei lumi, ci să păstrăm familia ce o întemeiem, sinceră şi nefăţarnică aşa
cum ne învaţă Printele Arsenie Boca şi mai ales Cartea vieţii adică Sfânta
Scriptură:
„Dar, de la începutul lumii,Dumnezeu
i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască, de aceea va lăsa omul pe tatăl
său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa şi cei doi vor fi amândoi un
trup,aşa că nu mai sunt amândoi, ci sunt amândoi un trup, deci, ce a împreunat
Dumnezeu, omul să nu despartă.”
(Marcu 10;6-9).
