Desfrânarea…
Greu
îmi este să vorbesc,
Ne-a slăbit la toţi credinţa,
De
păcatul cel trupesc,
Ne este dragă suferinţa,
Care
ţine atât de tare,
Ne-am dat trupul la plăceri,
Să
ducă lumea spre pierzare Şi
umblăm după averi.
Însă,pentru
Dumnezeu, Azi,doar pentru câţiva
lei,
Am
să-i învăţ pe toţi şi eu,
Fetele,devin femei,
Că
păcatul desfrânării,
Îşi vând trupurile lor,
Duce
pe calea pierzării,
Tuturor golanilor,
Cei
mai mulţi dintre creştini,
Şi-n loc să fie fericiţi,
Prin
a lor fapte sunt străini, Sunt desfrânaţi şi osândiţi,
De
tăria curăţie,
Fără ,fapte de Credinţă,
De
cerească împărăţie.
Fără lacrimi de căinţă.
Tot
pământu-n lung şi-n lat,
Deci,iubiţi creştini şi fraţi,
Acum
este necurat, De Domnul nu vă lepădaţi,
De
spurcata desfrânare, Ascultaţi îndemnul nostru,
Acest
păcat foarte mare.
Şi iubiţi căminul votru.
Pretutindeni,vezi
tot oameni, Fugiţi toţi de
preacurvii,
Dar
nu şti cum să-i asemeni,
Iubiţi-le pe soţii
Ca
de Domnul fug mereu, Că viaţa e un
legământ,
Să
postească ,spun că-i greu. Lăsat de Domnul pe pământ.
N-a
fost lumea niciodată,
La vamă cea de curvie,
Aşa
rea şi desfrânată,
Nimeni nu poate să ştie,
Însă
,astăzi te-ngrozesti,
Câţi vameşi sunt aşezaţi,
De
păcatele trupeşti.
Cu minciuni mari înarmaţi.
De
ucideri de copii, Şi pe care-l va afla,
De
grozave preacurvii,
Că a preacurvit cândva,
De
divorţuri,de bătăi,
Va răspunde atunci pe loc,
Şi
de-atâţia oameni răi.
Arzând în veşnicul foc
Astăzi,unii
se însoară,
De aceea la început,
Chiar
a treia,a patra oară, V-am descris
cât am putut,
Iar
alţii se căsătoresc ,
Ce urmări grozave are,
După
ce păcătuiesc.
Preaurata desfrânare.
Şi
trăiesc o viaţă aşa ,
Care aduce pe Pământ,
Fără
a se cununa,
Toate relele ce sunt,
În
spurtcate preacurvii, Iar,dincolo
foc nestins,
Fără
a mai naşte fii…
Ce rămâne în veci aprins….
