Versuri pentru Sfântul Nectarie

             Sfântului Nectarie...

În .Silivria  s-a născut,

Şi în Hristos a fost crescut,

Şi acum este mare Sfânt,

În  al Greciei pământ

Anasatasie se numea,

Cu drag lui Hristos slujea

Cosea coală de hârtie ,

Pentru ca în ea să scrie

Toată Sfânta Liturhie

Mintea lui  cea înţeleaptă,

Reţinea treaptă, cu treaptă

Cuvântul Evangheliei Sfinte,

Îl purta mereu în minte

La paisprezece ani,Sfântul a plecat,

Zarvă în lume a fost,dar el nu a cedat,

Şi-a păstrat credinţa,cu frică şi iubire,

Faţă de Dumnezeu şi a Sa Zidire.

Prima carte scrisă cu dragoste fierbinte,

Poartă titlul“Vistierie de Cuvinte”

Lăsând pravila apoi,a fost acest Sfânt

Pedagog la Metocul Sfântului Mormânt.

Al vieţii monahale,doritor fierbinte

Se deda cu râvnă scrierilor Sfinte,

Era sărac,şi n-avea cele necesare,

Şi  ce-a simţit a scris,dar la lumânare,

A scris odată o scrisoare,

Ce destinaţie avea oare?

Îi scrisese Domnului,

Dând-o apoi postaşului,

Nu bănuia el nicicând,

Că va ajunge mare Sfânt

Era smerit şi supus,

În Hios prima dată tuns,

Lazăr a fost atunci numit,

Ca secretar a slujit.

La un an apoi a fost hirotonit,

Cu numele Nectarie,un Sfânt azi,mult iubit.,

În Alexandria Sfântul,mult s-a bucurat,

Sofronie patriarhul de grija i-a purtat

Şi s-a –ntors în Atena,unde a studiat

Teologia şi-a apoi, o treaptă a mai urcat.

La Biserica din Cairo Sfântul a primit,

De la Sofronie rangul de Arhimandrit.

Cu trecerea timpului,şi ajutorul Domnului,

                        Al Pentapolei loc sfinţit, Arhiereu a fost numit.

Multe ispite a avut,însă pe toate le-a trecut,

Deşi unii îl iubeau, şi vrednic îl considerau,

Erau printre ei şi oameni care aspru-l judecau.

Spunând că Sfântul tronu-l vrea,

Lucru ce  nici nu-l gândea

Slujea cu mare drag şi dor,

În al Egiptului popor.

Şi cel ce l-a hirotonit,

Când  vorbele le-a auzit,

A căzut brusc in pacat,

Tare rău s-a mâniat

Din  Egipt l-a alungat.

Amară încercare, pentru Sfânt a fost,

Dar el cu toate acestea mulţumind lui Hristos.

Pentru nedreptatea ce i se făcuse,

Sfântul Nectarie atunci în gând îşi spuse:
Că la fel  şi sfinţii au fost nedreptăţiţi

Şi prin râvna lor ei  au ajuns sfinţi.

Dar,mângâiat fiind de–a lui Hristos cuvinte,

Îndemnat fiind ca să ţină minte,

Ca cei ce-s prigoniţi, pentru a lor  dreptate

De împărăţia Lui  vor avea  atunci  parte.

Dar Dragostea lui şi mai ales trezvia,

L-au ajutat pe Sfânt a predica-n Evia.

În acest timp în care în Evia a predicat,

Din Egipt o veste,Sfântul a aflat:

Sofronie patriarhul la Domnul s-a mutat,

Că egiptenii  vor ca Sfântul să revină,

Ca  fiind singurul vrednic acel tron să-l deţină.

La Rizarion slujind, şi acolo oferind,

Al virtuţilor nectar,Sfântul oferea în dar,

Fiind o Mână Cerescă pentru calea preoţească.

În Eghina  a fost aflată, o mănăstirea ruinată,

Pe care Sfântul refăcând-o, Sfânta Treime a numit-o

Acestui lăcaş Sfântul s-a dedicat ,

De celelalte griji fiind lepădat,

S-a ocupat de aspectul văzut şi nevazut,

Casei lui Hristos punând bun început.

De-atunci Eghina este a Sfântului Grădină,

Unde oamenii vin cu dragoste creştină.

Desăvârşit monah şi ascet fiind,

Predica, slujea,diverse săvârşind,

Dar fiind de Duhul Sfânt,

Învrednicit minuni a face,

Căci era smerit şi căuta pace.

La  Icoana Maicii Domnului Iisus,

La Hrisoleontyssa atunci cînd a ajuns

Ultima rugăciune,Sfîntul plîngând a spus.

A încălecat apoi pe asin şi a plecat,

Găsind în drumul sau al crucii semn săpat

Descălecând,iarăşi Sfântul s-a rugat,

Şi apoi spre mănăstire drumul şi-a–ndreptat.

Nu se simţea bine,  era foarte slăbit,

Monahii de acolo ,văzând s-au sfătuit,

 Să-l ducă la spital,unde cinci zile a stat

 Şi n-ziua a noua la Domnul s-a înălţat.

 A unsprezecea lună, în a nouă zi ,

 Sfântul s-a mutat în rai cu îngerii.

 Trupul său era profund înmiresmat ,

 Şi–n Biserica apoi  el a fost mutat.

 La  Eghina fiind dus,

 De multă lume a fost plâns,

 Iar din chipul său curat,

 Sfântul mir s-a revărsat,

 Veşmintele i-a udat ,

 Aşa a fost Sfantu-ngropat.

 Din ziua îngropării sale,

 Minunile–ncepeau să curgă,

 Şi sunt si-n zilele noastre ,

 De ne-ndreptăm spre Sfânt o rugă.

 De facem al Său acatist,

 O rugă sau un paraclis,

 Al Eghinei Sfânt ne-ajută

 Să ne-mplinim orice vis,

 De cancer tămăduitor,

 Sfânt al iubirii, al tuturor,

 Nectarie,ale tale moaşte ,

 Ne dau şansa de a renaşte.