Fiţi umili, smeriţi.
Efeseni 4:1 Vă
sfătuiesc, deci, eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într-un chip
vrednic de chemarea pe care aţi primit-o,
2 cu toată smerenia şi blândeţa, cu îndelungă răbdare;
îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste,
3 şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii.
Umilinţa este, se pare un cuvânt ce nu exista pe vremea apostolului Pavel. Tapeinophrosunei este o stare a minţii. În lumea antică ea se referea la modul în care oamenii trebuiau să se privească pe ei înşişi în raport cu zeii.
1.Ce face umilinţa?
- Aduce odihnă sufletului.
Matei 11:29 Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu Sunt blând şi
smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.
- Aduce îndurarea lui Dumnezeu.
2 Imparati 22:19
„Pentru că ţi s-a mişcat inima, pentru că te-ai smerit înaintea Domnului
când ai auzit ce am spus împotriva acestui loc şi împotriva locuitorilor lui,
care vor ajunge de spaimă şi de blestem, şi pentru că ţi-ai sfîşiat hainele, şi
ai plâns înaintea Mea, şi Eu am auzit, zice Domnul.
20 De aceea, iată, te voi adăuga la părinţii tăi,
vei fi adăugat în pace în mormântul tău, şi nu-ţi vor vedea ochii toate
nenorocirile pe care le voi aduce asupra locului acestuia” Ei au adus
împăratului răspunsul acesta. (Iosia)
- Aduce cinste.
Proverbe 29:23
mândria unui om îl scoboară, dar cine este smerit cu duhul capătă cinste.
2. Cum se ajunge la umilinţă?
Ø
Umilinţa
începe cu conştienţa de sine.
1Tim.1:15
O, adevărat şi cu totul vrednic de primit este cuvântul, care
zice: „Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi” dintre
care cel dintâi Sunt eu.
Ø
Umilinţa
implică conştientizarea lui Hristos.
Luca 5:8 Când a văzut Simon Petru lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii
lui Isus, şi I-a zis: „Doamne, pleacă de la mine, căci Sunt un om păcătos.”
Ø
Umilinţa
implică conştientizarea sfinţeniei lui Dumnezeu. Dependenţă de Dumnezeu.
Iov 42:5 „Urechea mea auzise
vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut.
6 De aceea mi-e scârbă de mine şi mă pocăiesc în ţărână şi
cenuşă.”
© Sorin Covaci
Harul 27.02.00
