SFÂNTULUI
IERARH NICOLAE
În părţile Lichiei,
În Cetatea Patarei,
A luat nastere-un Sfânt Mare,
Ce de prunc stătea–n
picioare.
Dând Slavă Treimii Sfinte,
Creştea cu Sfintele Cuvinte.
Ţinea Postul din pruncie,
Pentru părinţi fiind bucurie.
Doar din sânul drept Sfântul
se hrănea,
Dar Miercuri şi vineri,doar la
apus mânca.
Cu cât Sfântul creştea, Minuni
des săvârşea,
Având un unchi episcop care
le cerea
Părinţilor pe Sfântul,lui Hristos să-l dea.
I-a îndemnat părinţii,să-l
lase să slujească,
Celui ce avea, turma să-I
păstoreasca..
Apoi Sfantu-a plecat în
Palestina în care,
A mers şi Iisus cu sfintele-I
picioare.
A se închina acolo urmei
paşilor Lui,
Şi urmând apoi cuvântul
Domnului.
Dar,în Ierusalim pe când
zăbovea,
Gândul pustniciei Sfântul îl
avea.
Dar,printr- un glas divin de
sus,
I-a şoptit Domnul Iisus,
Să revină în ţara sa,
La Lichia-n Patara.
Fiind iubit,şi apreciat,
Acolo în mănăstirea a stat,
La Sfântul Sion, Mănăstire,
Acolo având multă iubire.
În chilia-n care Sfântul s-a
odihnit,
Domnul Dumnezeu iarăşi i-a
grăit:
“De vrei ca să fi de Mine încununat”,
Intră-n a nevoinţei popor de
îndat.
Nu–nţelegea Sfântul ce-I zise
Iisus,
Însă repetând,Domnul iar a
spus:
Nu -i aceasta,holda ce
trebuie dată roadă,
Ci învaţă-i pe oameni,calea
Mea s-o vadă
Cu toţi Numele Meu să îl
proslăvească,
Şi–ntelegând Sfântul,începu
să-I slujească.
Când oamenii auzind cuvântul
lui Hristos,
Au început apoi cu toţii a
ţine post.
După ce la Domnul,Ioan s-a mutat,
Cel ce-n Mira a fost episcop
prima dat,
S-au adunat episcopi om
vrednic să aleagă,
Să-l aşeze în scaun în Lichia
întreagă.
Erau între ei bărbaţi,vrednici,cinstiţi,
Dar erau cu toţii,tare
nedumeriţi.
Că nu ştiau pe cine Episcop a
pune,
Şi s-au sfătuit atunci la
rugăciune.
Ca pe această cale,Domnul să
le arate,
Cine va fi Episcop în Lichia
Cetate.
Dar,văzând Iisus a lor
Rugăciune,
Celui bătrân din ei S-a
arătat a-i spune:
În noapte la uşa Bisericii te
aşezi,
Ca primul ce ajunge-n
Biserică să-l vezi,
Să fie luat cu cinste,să fie
Înscăunat,
El Este, Nicolae,de Duh
încununat.
După a lui Hristos, sfântă
Viziune,
Episcopu a-nceput turoror a
spune:
Că cel ce va ajunge la Biserică întâi,
Acela va fi alesul al Domnului.
Dar ajungând în
ceasul,slujbei de utrenie,
S-a adeverit acea sfântă
Vedenie,
Sfântul Nicoae veghind şi
slujind,
Dup-a Utreniei slujbă însă nedormind
Îndemnat de Duhul primul a
ajnuns,
În pridvorul Casei Domnului
Iisus.
Prin asta fraţi creştini s-a adeverit,
Ceea ce Iisus în vis a grăit,.
Episcopul văzându-l blând i
se-adresa:
Pe tine cum te
cheamă,Sfântu-nsă tăcea,
Repetând atunci îl mai
întreba,
Sfântul fiind smerit,uşor îi
răspundea,
Nicolae sunt eu Preasfinţia
ta!
Luându-l apoi Episcopul uşor,
L-a dus pe Nicolae în văzul
tuturor,
Spunând că el este cel ce va
fi păstor,
În a Lichiei turmă ,smerit
cuvântător.
Domnul i-a ncredinţat această
misiune,
Şi pentru Lichia-n treagă era
o Minune
Era mare-nţelept, creştin adevărat
Ştia Sfânta Scriptură, era
foarte-nvăţat.
Pe Arie mustrându-l
cu-nţelepciunea sa,
Contantin Împăratul, lui se–n
credinţa.
Căci se lupta cu râvnă pentru
Dumnezeu,
Şi pentru al Său Cuvânt,cum o
făcea mereu.
Din patimi,nevoinţe Sfântul
ne salvează,
De ne rugăm la el,şi–avem
conştiinţa trează.
S-a arătat de prunc de minuni
făcător,
Iubeşte mult copiii,cadouri
dând lor,
De Moş Nicolae, pe Sfânt
copiii–l ştiu,
Şi din an în an l-aşteaptă ca
fiind viu.
De Duhul e-nzestrat, Sfântul
minuni a face
Oferind celor ce se roagă–n
pace,
La necaz,durere,un răspuns
înţelept,
Dându-le adresa drumului cel
drept..
Drumul care duce la Sfântul Împărat,
Ce Sfântul îl cunoşte ,căci
el l-a urmat..
Dar la bătrâneţe când Sfântul
a ajuns,
Boala cea trupească îndată
l-a răpus.
În luna a doisprezecea,în
ziua a şasea,
L-a luat Domnul la El, în cer petrecea,
Căci i-a urmat Lui în lumea
pământească,
Ducând curată viaţă ,plăcut
Duhovnicească.
Înainte ca trupul să-I fie
înmormântat,
Sfântul Mir din el atunci s-a revărsat.
Împrăştiind mireasma în
întreaga cetate,
Veneau să îl plângă chiar şi
cei mai de departe.
Pe cel ce a fost cândva al
lor blând păstor,
Pe Sfântul Nicolae de minuni
făcător.
